Este un moment foarte important, unic, al omenirii, moment în care oamenii și popoarele trebuie să aleagă, precum s-a făcut alegerea în Rai, dintre bine și rău, între căile pe care le vor urma în viitor, alegere de care depinde viața lor în viitor, alegere de care depind și obstacolele prin care vor trece dar și bucuriile pe care le vor primi. Pentru o bună și deplină alegere, oamenii trebuie să știe ce conțin cele două căi, care este în definitiv Calea Domnului și care este calea morții. De aceea în această postare ne vom ocupa de definirea cât mai concretă a Căii Domnului, a lucrărilor ce trebuie să le facem, iar, în consecință, a nu le face pe acestea însemnând alegerea, în deplină știință, alegerea morții, în toate fațetele ei. Alegerea Vieții este o strădanie, un urcuș de la cele ce sunt la cele ce trebuie să fie, alegere atât pentru oameni, în majoritatea lor cât și pentru cele trei obști cruciale, obștea sfințitoare, Biserica Sfințitoare, care trebuie să se ridice la statutul de Biserică Apostolică Ierarhică, ARHI, obștea învățătoare din toate domeniile și la toate nivelurile care trebuie să se ridice la statutul de Academie Duhovnicească ACAD și obștea conducătoare, din toate domeniile, care trebuie să se ridice la statutul de Regalitate Duhovnicească REGA. Procesul este extrem de dificil și anevoios implicând voință și nădejde, adesea cu mult peste ce ne-am aștepta întrucât căderea generală este mult prea mare și oamenii se adaptează destul de greu la noile condiții ce și le impun. Acceptarea Marii treceri este unul din punctele cele mai grele ale drumului și apoi perseverența în urmarea căii deja acceptate, a procedurilor riguroase care se impun. Ridicarea Bisericii Sfințitoare de la actualul așezământ dat prin Marile și Sfintele Sinoade la un așezământ noi, format și sfințit prin Sinoadele Bucuriei de la București este o alegere extrem de dificilă mai ales pentru că Ortodoxia a fost considerată FINALIZATĂ în sfintele sinoade anterioare deșii sfinții de atunci nu au avut aceste CAUZE de analizat și de hotărât În numele Domnului cum trebuie să fie îndrumat Poporul lui Dumnezeu. Or, până acum nu au fost puși sfinții în situația de a se exprima privind cu trebuie să fie primite neamurile și popoarele în Biserica lui Dumnezeu, cum trebuie să decurgă Botezul neamurilor și popoarelor, mărturisirea, Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Trecerea învățăturii și educației neamurilor și popoarelor sub Legea Dragostei lui Dumnezeu este extrem de dificilă cu cât neamul și poporul respectiv nu dorește Legea Domnului în primul rând pentru că nu o cunoaște și apoi pentru că nu cunoaște ce înseamnă concret lipsa acestei Legi Cruciale în mijlocul oamenilor și popoarelor, extremul haos și extrema distrugere cauzată de lipsa acestor reglementări sociale și personale ale oamenilor! Aceleași piedici cruciale sunt pentru o conducere duhovnicească, pentru astfel de alegeri și condiționări. Totul fiind conform unor algoritmi extrem de sofisticați care să creeze modelarea necesară, totul fiind într-o obiectivitate clară fără posibilitatea fraudării, devine de neacceptat pentru cei care puteau să mituiască atât bazele de plecare cât și algoritmii sau rezultatele acestora… Nu a fost un moment al omenirii în care puterea celor fără de putere să aibă o importanță mai mare și să schimbe destinul popoarelor, ca orientare de fond, lăsându-i pe preoți și cărturari ca să definească și să urmărească modul concret, legal și profesional în care să se lucreze acesta. Astfel, sinoadele de la București devin la fel de importante împlinind la nivelul oamenilor și popoarelor cele șapte sinoade ecumenice. Modalitatea științifico tehnică dar și filozofia coordonării și execuției acestora fiind parte integrantă a bazelor Științelor Ergogetice. Important este că, a nu alege Calea Domnului înseamnă implicit alegerea neorânduielii și haosului care dă naștere celor mai mari crime, abuzuri, nedreptăți și înjosiri atât a ființei umane cât și a popoarelor, dă naștere exploziilor răului în ce este mai rău și distructibil. Dumnezeu ridică omul pe cea mai înaltă treaptă a demnității, onoarei și devenirii sale, la rangul de fiu al lui Dumnezeu, la chipul desăvârșirii dumnezeiești iar diavolii, prin satrapii lor coboară omul până la non-om, până la desfigurarea căpătării chipului diavolesc. Se trimit acestea la marginea prăpastiei prăpăstiilor, ca mângâiere pentru oameni și popoare că, dincolo de Chinurile Nașterii, dincolo de Cataclismul Energetic Global care va pârjoli pământul, ne așteaptă Împărăția lui Dumnezeu cu dreptatea Lui, dar așa cum o pot face oamenii pe calea Domnului, care nu este chiar așa cum ne-am dori întrucât noi oamenii nu ne-am lepădat încă de păcate ci suntem doar pe calea lepădării de tot ce este rău în noi. Vă rugăm să cercetați cu mare atenție toate postările. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Amin!